Subiectul abordat a fost legat de una dintre cele cinci întrebări lansate de Comisia europeană pentru reuniune:
“În ce măsură echilibrul pieței interne a UE are nevoie de exporturi- orientarea spre export crește riscurile de criză, sau joacă un rol în acoperirea riscurilor?”
Europa trebuie să asigure necesarul de consum pentru 500 milioane de locuitori și o criză alimentară ar putea fi declanșată în contextul actual. Excedentul producției se exportă, atât în Asia cât și pe piețe alternative.
Pentru marii producători europeni scăderea sacrificărilor prognozată pentru anul 2022 va duce la stocuri de 140 milioane capete porci europeni la sfârșitul anului, cu 247 milioane capete de porci sacrificați.
Oferta mai mică de purcei va duce însă la o producție mai mică și la prețuri mari la purcei- fapt important pentru România- puternic dependență de purceii din Ungaria, Germania, Danemarca, Olanda.
În România, deficitul balanței comerciale (FOB/CIF) pe anul 2021 s-a ridicat la 23.698 miliarde euro, în creștere cu 5,301 miliarde comparativ cu anul 2020.
Pe segmentul porcului, suntem dependenți de achizițiile intracomunitare, atât de carne cât și de purcei pentru creștere, fiind în același timp, mari consumatori de carne de porc. Dacă în 2018 media era de 77 kg/locuitor/an, în 2020 această a crescut cu 5,2kg/locuitor.
Din România nu se exportă carne de porc din cauza evoluției pestei porcine africane (ASF) și implicit a deficitului de producție.
Incidența în scădere a focarelor active ar putea fi însoțită de măsuri de relaxare a restricțiilor de mișcare a porcilor spre abator și a utilizării ștampilei rotunde care să certifice destinația pentru „consum național”.
Acest lucru ar fi benefic pentru producătorii români de carne de porc și ar afecta mult mai puțin bugetul european și cel național.
Lupta cu pesta porcină africană (PPA) a adus pagube importante fermierilor, bugetului comunitar și național.
În al doilea rând, nivelul despăgubirilor nu a reflectat toate pierderile suferite de fermieri și nu a fost uniform, existând decalaje mari între marile complexe comerciale și gospodăriile țărănești.
Ar fi necesară o uniformizare a valorilor de despăgubire, în toată Uniunea Europeană.
Depozitarea privată a cărnii de porc este de o mică importantă pentru România, ca măsură de piață.
În primul rând pentru cantitățile mici produse și în al doilea rând, pentru că se aplică într-o perioada când porcul are un preț bun la poartă fermei.
Din punct de vedere al prețului la carcasă, în perioada februarie-martie 2021 a existat o scădere cu 47,6% față de perioada similară din 2020. În aceeași perioadă din anul 2022, față de 2021, prețul a crescut cu 15%, cu precădere datorită creșterii prețului la energie, combustibililor, furajelor, transportului și ambalajelor.
Concluzie:
Reducerea exportului Uniunii Europene de carne de porc în China va produce o reacție în lanț.
Marii producători europeni, care au început din 25 martie să aplice pentru depozitarea privată a cărnii de porc (Olanda: 34% din totalul de 14.351 tone, Spania 22%, Germania 18%, Danemarca 16%, Belgia 3%, Finlanda și Suedia câte 1% fiecare) anunță o scădere a producției, fiind direct afectați de reducerea cantităților livrate în Asia.
România nu este afectată direct de scăderea exportului UE către China, ci indirect, prin scăderea producției de purcei din statele membre, producție de care este dependență.
Suntem mari consumatori de carne de porc și dependenți de producția de carne europeană, deoarece nu reușim să ne acoperim necesarul de consum.
Conform FAO, securitatea alimentară înseamnă atât existența alimentelor cât și dreptul la hrană și accesul la alimente sănătoase.
Considerăm că orientarea spre export nu crește riscurile de criză, atâta timp cât este asigurat necesarul pieței comune europene și excedentul se exportă. Pentru export, există piețe alternative pe lângă piață asiatică și ar trebui găsite oportunități de a pătrunde și pe alte piețe.