Pesta porcină africană la mistreți: supravegherea pasivă reduce incidența bolii.

Pesta porcină africană la mistreți: supravegherea pasivă reduce incidența bolii.

FAO, WOAH (OIE) și Comisia Europeană consideră că detectarea precoce este fundamentală pentru controlul pestei porcine africane (PPA) la mistreți.

Pentru a construi un sistem de detecție cât mai rapid, trebuie luați în considerare câțiva factori epidemiologici și limitări specifice acestei boli complexe. Acestea includ relațiile dintre rata de recuperare a mistreților și mortalitatea pe care o cauzează virusul, vânătoarea- ca mijloc pentru testare, ecologia mistreților precum și tehnicile de diagnostic.

Conform definiției ratei pe cap de locuitor (Anderson și May, 1991; Scott și Smith, 1994), probabilitatea zilnică ca un mistret infectat cu PPA să moară este de 0,9/5 (probabilitatea de 90% ca animalul să moară în cinci zile) , în timp ce un mistreț care trăiește într-un fond de vânătoare are șanse de 40 la sută să fie vânat în perioada toamnă-iarnă (0,4/100 de zile). Rata letalității pe cap de locuitor a unui animal infectat este așadar de 45 de ori mai mare decât rata pe cap de locuitor la care este vânat un mistreț, la 0,18 zi-1 (0,90/5) și, respectiv, 0,04 zile-1 (0,04/100). Aceasta indică faptul că viteza cu care virusul ucide mistreții infectați este de 45 de ori mai rapidă decât capacitatea vânătorilor de a impușca mistreții (0,18/0,004 rata de vânătoare).

Întârzierea în descoperirea virusului determină răspândirea rapidă a virusului iar situația va fi mai dificil de gestionat, rezultând o probabilitate mai mare ca virusul să “evadeze” din zonă și să se extindă.

Fără detectarea precoce eficientă a virusului, orice eforturi de eradicare a bolii vor fi puternic compromise.

Dacă nu se efectuează căutări pentru carcase, este probabil ca agentul patogen să nu fie detectat niciodată. Numărul de mistreți morți în pădure și efortul depus în găsirea carcaselor ar trebui să fie corelat în mod rezonabil și susținut atât în ​​perioadele pașnice, cât și în perioadele de creștere a focarelor. În pădurile inaccesibile, nici un mistreț mort nu va fi raportat chiar dacă boala a ucis sute de animale.

În schimb, zonele care sunt în general frecventate de publicul larg, vânători și tăietorii de lemn, vor avea probabil rapoarte mai prompte, ceea ce va ajuta la depistarea amplorii unei epidemii în desfășurare. Combinația de acțiuni implicate în detectarea precoce a virusului se traduce prin urmare în ceea ce este cunoscut în termeni epidemiologici ca sensibilitate a sistemului. Un sistem de detectare precoce sensibil 100% ar trebui să fie capabil să detecteze primul caz de PPA într-o zonă considerată liberă de boală.Cu condiția ca supravegherea pasivă bazată pe găsirea animalelor moarte să fie abordarea selectată pentru detectarea precoce a prezenței virusului, sensibilitatea acestuia poate fi evaluată într-un mod foarte simplu, întrebând autoritățile de management al faunei sălbatice din zonă câți mistreți morți detectează în mod normal în absența PPA. Răspunsurile „niciodată” sau „niciunul”, care sunt adesea oferite ca dovadă a bunei gestionări  a condițiilor de sănătate, indică faptul că există o problemă.

(Spicuiri – The pig site)