1. CONTEXTUL PROPUNERII
• Motivele și obiectivele propunerii
Agricultorii, prelucrătorii, comercianții, angrosiștii, comercianții cu amănuntul și consumatorii sunt toți actorii din lanțul de aprovizionare cu alimente. Operatorii mai mici din lanțul de aprovizionare cu alimente sunt mai predispuși să facă față practicilor comerciale neloiale (UTP) datorită, în general, slabei puteri de negociere în comparație cu marii operatori din lanț. Producătorii agricoli sunt deosebit de vulnerabili la UTP, deoarece adesea nu dispun de putere de negociere care să se potrivească cu cea a partenerilor lor din aval care își cumpără produsele. Acest lucru se datorează faptului că există alternative pentru obținerea produselor către consumatori.
Există un consens larg că UTP-urile se produc pe tot parcursul lanțului de aprovizionare cu alimente. Trei comunicări ale Comisiei din 2009 s-au concentrat asupra lanțului de aprovizionare cu alimente, inclusiv a UTP-urilor.
În iunie 2016, o rezoluție a Parlamentului European1 a solicitat Comisiei să prezinte o propunere de cadru juridic al Uniunii privind practicile comerciale neloiale. În decembrie 2016, Consiliul a invitat Comisia să efectueze în timp util o evaluare a impactului în vederea propunerii unui cadru juridic al Uniunii sau a unor măsuri nelegislative care să abordeze practicile comerciale neloiale.2 În septembrie 2016, Comitetul Economic și Social European Comisia a publicat un raport prin care solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri rapide pentru a preveni UTP prin crearea unei rețele armonizate de autorități de aplicare a UE, astfel încât să se creeze condiții de concurență echitabile în cadrul pieței unice.3
În raportul său din 2016, Comisia a identificat o serie de domenii de îmbunătățire în ceea ce privește atât legislația UTP a statelor membre, cât și inițiativele industriei voluntare. Comisia și-a luat angajamentul de a reevalua necesitatea acțiunii UE de a aborda UTP în lumina evoluțiilor ulterioare înainte de sfârșitul mandatului său. Așteptările privind îmbunătățirile nu au fost pe deplin îndeplinite, după cum se discută mai detaliat în evaluarea impactului (secțiunea 3.3).
Atunci când se întâmplă, UTP pot pune profiturile și marjele operatorilor sub presiune, ceea ce poate duce la o alocare greșită a resurselor și poate duce chiar și jucători viabili și competitivi la afaceri. De exemplu, reducerile unilaterale retroactive ale cantității contractate pentru mărfurile perisabile echivalează cu veniturile pierdute pentru un operator care nu poate găsi cu ușurință un punct de vânzare alternativ pentru aceste bunuri. Întârzierea plăților pentru produsele perisabile după ce acestea sunt livrate și vândute de cumpărător reprezintă costuri financiare suplimentare pentru furnizor. Eventualele obligații pentru furnizori de a prelua din nou produsele care nu sunt vândute de cumpărător după furnizori și cumpărători pot constitui un transfer nejustificat al riscului către furnizori, care are repercusiuni asupra siguranței planificării și investiției. Fiind obligată să contribuie la activitățile de promovare generică în magazine ale distribuitorilor fără a beneficia de un avantaj proporțional poate reduce în mod nejustificat o marjă a furnizorului.
Într-un mediu al politicii agricole care a devenit clar orientat spre piață, buna guvernanță a lanțului de aprovizionare cu alimente a devenit mai importantă pentru operatori, în special pentru producătorii agricoli. Propunerea ar trebui să garanteze că acești operatori sunt în măsură să concureze în condiții echitabile, contribuind astfel la eficiența globală a lanțului. Conduita de afaceri neechitată de către operatori care exercită o putere de negociere care nu este interzisă,
1 Rezoluția Parlamentului European din 7 iunie 2016 privind practicile comerciale neloiale în lanțul de aprovizionare cu alimente (2015/2065 (INI)).
2 Concluziile Consiliului din 12 decembrie 2016, Consolidarea poziției fermierilor în lanțul de aprovizionare cu alimente și combaterea practicilor comerciale neloiale.
3 COM (216) 32 final, 30 septembrie 2016.
existența unor posibilități de recurs care nu sunt eficiente, pot submina viabilitatea economică a operatorilor din lanț. O asemenea guvernare slabă ar putea, de asemenea, să înrăutățească încrederea în corectitudinea generală și funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente.
Lanțul de aprovizionare cu alimente reprezintă o continuitate a piețelor intercorelate pe verticală. Se caracterizează prin diferențe semnificative în puterea de negociere relativă între întreprinderile mici și mijlocii și cele mai mari. Nivelurile de concentrare în etapele din aval de producția primară sunt ridicate în toate statele membre. În unele cazuri, UTP afectează producătorii mai slabi, cum ar fi producătorii agricoli, chiar dacă nu sunt expuși direct la acestea, dacă costurile induse de UTP sunt transferate de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente către cea mai slabă legătură care este adesea fermierul. Efectul negativ al unui UTP care se produce în aval, de exemplu între un comerciant cu amănuntul și un procesor, poate astfel să se înalțe înapoi în lanț pentru a ajunge în cele din urmă la fermieri.
Reguli specifice UTP